Eu Sunt EU. TU?

Povestea din spatele proiectului — și motivul pentru care cred că te privește și pe tine

„Sunt om și socotesc că nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin.”

Terențiu, Heauton Timorumenos („Cel ce se pedepsește pe sine”), sec. II î.Hr.

Sensul ei profund poate fi formulat astfel: nu există experiență omenească pe care s-o putem considera complet străină nouă. Suferința, iubirea, greșeala, rușinea, slăbiciunea, bucuria, gelozia, frica, vinovăția — toate fac parte din condiția umană. Chiar dacă nu le-am trăit personal în aceeași formă, avem capacitatea de a le înțelege.

Această maximă a ajuns să exprime un ideal de umanism și empatie: înainte de a-l privi pe celălalt ca pe o ființă complet diferită de noi, să ne amintim că împărtășim aceeași condiție umană.

„Da, mă interesează ce ți se întâmplă — pentru că sunt și eu om.”

Acesta este motivul pentru care am creat acest proiect: să ajungă la voi, cei care sunteți căutători ai adevărului vostru, așa cum l-am căutat și eu.

Ce m-a împins să caut

Am simțit, la un moment dat al vieții mele, cât de multă neautenticitate este în jurul meu, încât am început să caut un adevăr valabil pentru noi toți. Atunci a început, cu adevărat, căutarea mea de sens.

Momentul exact a fost simplu: într-o ședință cu cineva în care aveam încredere, am simțit brusc că răspunsul pe care îl primeam nu venea din ce vedea acea persoană în mine, ci din ce se întâmpla, chiar atunci, în ea. Mi-a rămas clar de atunci: oricât de bun ar fi un sistem de lucru, dacă cel care îl aplică își pune propria stare între tine și adevărul tău, primești adevărul lui, nu pe al tău.

Drumul prin lumile celorlalți

Mi-au fost benefice, dar am observat ceva: în toate a existat un interpus. Facilitatorul, șamanul, hipnotizatorul, psihologul — mereu a existat un interpus, iar experiențele au fost influențate de acești oameni, de cât de centrați erau cu ei înșiși, de cât de autentici erau. Unele experiențe au fost semnificative, dar undeva, în străfundurile mele, ceva tot mă nemulțumea.

Și am mai căutat.

Sistemul care nu minte

Nu e o senzație plăcută să te vezi dintr-o dată fără nicio poleială, fără nicio explicație de-a ta pusă între ce crezi tu despre tine și ce ești cu adevărat — ca și cum cineva ți-ar fi pus în față o oglindă a unei realități interioare bănuite dar neexplorate decât în mod superficial.

Îți vezi arhetipurile dominante, persona, umbrele, tiparele, blocajele, rușinea, complexele — acele elemente ale inconștientului tău care așteptau de mult să fie văzute, despre care poate ai citit, dar ele rămăseseră doar informație pe hârtie.

Sistemul nu-ți oferă răspunsuri. Îți oferă felul de hartă a dinamicii proceselor tale psihice. Am numit acest produs Psihoskope. El nu îți arată cine ești — îți arată ce NU ești, ca să rămână doar EU SUNT. Integrarea rămâne, mereu, a ta. Conștientul vrea siguranță, inconștientul vrea adevăr. Sau, mai clar spus:

„Până nu interiorizezi inconștientul, el îți va dirija viața și îl vei numi destin.”

C.G. Jung

Vouă, căutătorilor

Acest lucru vi-l propun și vouă — pentru cei ce caută adevărul despre ei și poate pentru cei care, citind aceste texte, își doresc să devină cartografii propriului lor psihic.

Ce găsești în continuare aici e harta pe care am construit-o din acest drum. O poți parcurge în ordinea în care am scris-o, sau poți începe de oriunde te cheamă curiozitatea ta.

Dacă treci printr-o durere care te depășește, du-te la un specialist.

Restul, se scrie mergând.